Nu se potriveşte să ne facem pricină de sminteală celuilalt

Biserica noastră Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singura lipsă care se prezintă este din partea noastră, atunci când nu reprezentăm corect Biserica, de la cel mai mare în ierarhie până la cel mai simplu credincios.

Biserica noastră Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singura lipsă care se prezintă este din partea noastră, atunci când nu reprezentăm corect Biserica, de la cel mai mare în ierarhie până la cel mai simplu credincios. Se poate să fie puţini cei aleşi, dar acesta nu este un lucru neliniştitor. Biserica este Biserica lui Hristos şi El o cârmuieşte. Nu este Biserică ce se zideşte cu pietre, nisip şi var de către credincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos; şi cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea ea îl va spulbera (Mt. 21, 44).

Hristos tolerează starea lumii de astăzi. Rabdă şi îngăduie să lucreze harul dumnezeiesc pentru folosul poporului. Vom trece printr-o furtună, dar lucrurile se vor lămuri, nu vor rămâne aşa. Ai văzut ce spune Evanghelia: Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge (ls. 42, 3 şi Mt. 12, 20)? Aceasta a spus-o Hristos ca să fim fără de răspuns în ziua Judecăţii. Vezi, când opaiţul nu are alt untdelemn în cupă şi rămâne numai puţin untdelemn în fitil, se va stinge după puţin timp, chiar dacă flacăra pare că se măreşte. Este ca cel pe moarte care are ultimele licăriri de viaţă. Hristos însă nu vrea să-l sufle şi să-l stingă, pentru că apoi va spune: „Eu aş fi ars încă, dar Tu m-ai suflat şi m-am stins!”. Dar cum te-am stins Eu?

Noi, monahii, dar şi clericii, răspândim ateismul atunci când nu trăim potrivit cu Evanghelia. Lumea are nevoie de virtuţile noastre şi nu de scăderile noastre. Mai ales exemplul monahilor pentru mireni este un lucru foarte mare! Mirenii caută pretexte ca să-şi îndreptăţească păcatele lor. De aceea este trebuinţă de multă luare aminte. Vezi, noi nu putem spune ceea ce a spus Hristos: Cine Mă vădeşte pe Mine de păcat? (In. 8, 46), ci Cine mă vădeşte pe mine de sminteală?. Aceasta trebuie să o putem spune. Hristos a spus aceea pentru că a fost Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit. Noi suntem oameni. Avem neputinţe, avem căderi etc., dar nu se potriveşte să ne facem pricină de sminteală celuilalt.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 332-333)

De la același autor

Ultimele din categorie