A dobândi rugăciunea Numelui lui Iisus înseamnă să dobândești veșnicia. În cele mai grele clipe ale descoperirii organismului nostru fizic, rugăciunea „Iisuse Hristoase” devine veșmânt pentru suflet; când activitatea creierului încetează și toate celelalte rugăciuni devin imposibile pentru memorie și pronunțare, atunci lumina vederii de Dumnezeu izvorâtă din numele lui Iisus devine organică duhului nostru.

După ce am văzut sfârșitul părinților noștri, adormiți în rugăciune, nădejdea noastră rămâne puternic încredințată că pacea cerească, ce covârșește toată mintea, ne va îmbrățișa pentru vecie. „Iisuse Hristoase, miluiește, mântuiește... Iisuse, mântuiește-mă!”.

(Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, traducere de Preot Profesor Teoctist Caia, Editura Publistar, București, 2006, p. 139)