Cel smerit este iubit de toți și prin aceasta se vădește în el ceva deosebit, vrednic de iubire. Sfântul Isaac Sirul spune: „Nimeni nu îl urăște pe cel smerit, nu îl vatămă prin cuvânt, nu-l disprețuiește; toți îl iubesc pentru că și Dumnezeu îl iubește”.

El pe toți îi iubește și toți îl iubesc pe el. Toți pretutindenea îl caută, oriunde se apropie este întâmpinat și cinstit ca un înger de lumină. Numai oamenii câștigați de satana îl disprețuiesc pe cel smerit, căci smerenia dumnezeiască este potrivnică drăceștii lor înțelegeri despre lume.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 205)