Avem poftă de mâncare duhovnicească?

Suntem datori să îi sprijim și să îi îngrijim nu doar pe cei care au boli trupești, ci și pe cei care suferă de boli sufletești, care au nevoie să se întremeze.

Iubiții mei frați, să nu uităm o datorie. Dacă Domnul Dumnezeu ne-a ajutat să creștem în El, atunci să-i ajutăm și noi pe alții să crească! Aici vă rog însă să grijiți asupra unui lucru. Cei mai mulți oameni n-au poftă de mâncare duhovnicească.

Atunci când omul e bolnav, n-are poftă de mancare, îi e greață de mâncare. Așa e și cu cel bolnav cu sufletul. Așa e și cu cel ce bolește în patimi și în păcate. El n-are poftă de mâncare duhovnicească. Nu poate suferi mâncare cea duhovnicească. Și atunci ce e de făcut? Ceea ce ne învață Sfântul Apostol Pavel: să ne apropiem de astfel de „bolnavi” cu mâncare ușoară, cu „lapte” (I Corinteni 3, 2).

A te apropia de ei cu „carne”, cu „mâncare prea grea”, e o greșeală. Să ne apropiem de ei cu mâncare ușoară și să ne rugăm neîncetat Domnului, Doctorul nostru Cel ceresc, să le redea „sănătatea” pierdută.

(Preotul Iosif TrifaSă creștem în Domnul!, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2010, p. 29)

De la același autor

Ultimele din categorie