Prin neosândirea aproapelui dobândim îndrăzneală în rugăciune
Precum copilul neascultător, care tocmai și-a supărat părinții, nu are îndrăzneală să-i roage să-i cumpere un lucru mult dorit de el, tot astfel și sufletul nesupus lui Dumnezeu al celui osânditor nu poate să se ridice cu îndrăzneală la rugăciune.
O altă roadă a neosândirii pline de virtute este dobândirea rugăciunii celei pline de îndrăzneală.
Mulți se vor întreba: „Dar ce legătură poate să existe între neosândire și rugăciune?”. Legătura este adâncă și binecuvântată. Stăruiți în ascultarea către Hristos de a vă înfrâna de la osândire și veți vedea cât de ușor veți dobândi mai mare îndrăzneală și mai puternică încredere în rugăciunea voastră!
Experiența demonstrează că cel nesupus lui Dumnezeu nu are nici rugăciune, nici îndrăzneală. Aceasta este lesne de explicat. Precum copilul neascultător, care tocmai și-a supărat părinții, nu are îndrăzneală să-i roage să-i cumpere un lucru mult dorit de el, tot astfel și sufletul nesupus lui Dumnezeu al celui osânditor nu poate să se ridice cu îndrăzneală la rugăciune. Ascultă de Dumnezeu, ca și Dumnezeu să te asculte! Împlinește marea poruncă a neosândirii, și Dumnezeu cu îndurare îți va împlini rugăciunea și, ceea ce este mai important, la înfricoșătoarea Judecată nu te va mai osândi!
(Arhimandritul Serafim Alexiev, Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, traducere din limba bulgară de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București, 2011, p. 328)
Cu inima noastră să suspinăm, cu sufletul nostru să ne înduioșăm
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro