Să nu ne purtăm ca niște contabili, care scriu în registrele lor „intrări” și „ieșiri”. Seara, credinciosul trebuie să se întindă în patul său ușurat, fără să țină nimic pentru a doua zi, împotriva fratelui său.

Si aici, se poate ca o soră să o fi supărat pe alta cu ceva, de aceea își cere iertare și nu rămâne nimic pe a doua zi. Cuvântul „iartă-mă” să nu pornească de pe buze, ci din inimă. Altfel, nu facem nimic.

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm Cerul în inimile noastre, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 30)