Să învățăm de la toți ceea ce e de folos
Nici pe cei mai puțin învățați, nu se rușina a-i întreba și fiecare folos cu putință de la dânșii a-l dobândi.
Marele Arsenie, deşi mare era la cunoştinţă – şi la cea dinafară zic, şi la cea a noastră [creştinească] – şi pe toţi, precum se zicea, cei de atunci cu învăţătura şi cu fapta bună îi covârşea – pentru care şi înaintea multora s-a cinstit pentru a învăţa pe copiii împăratului Teodosie, pe Onorie şi pe Arcadie –, însă, chiar într-acest fel fiind, şi în schit multă vreme nevoindu-se, şi prin bogăţia smereniei Dumnezeiasca cunoştinţă mai mult la sineşi luând-o, nici pe cei mai mojicoşi [puţin învăţaţi], nu se ruşina a-i întreba şi fiecare folos cu putinţă de la dânşii a-l dobândi. Odată, văzând-l pe dânsul oarecine întrebând pe un călugăr egiptean pentru gânduri, şi răspunsuri de la dânsul luând, întru minune hotărând ceea ce a văzut, îl întrebă de pricină, iar el [Arsenie] a răspuns: „Din învăţătură adică, din destul m-am împărtăşit, nu tăgăduiesc, însă mărturisesc că alfavita [abecedarul] acestui mojic încă nu l-am învăţat”, prin acest răspuns însemnând pe cea după Dumnezeu faptă şi cunoştinţă.
Altădată, aproape de râu venind minunatul Arsenie şi vrând a trece cu luntrea, o femeie arăpoaică s-a apucat de cojocul lui, iar el, cumplit şi iute certând-o pe dânsa, aceea a zis: „Dacă monah eşti, Arsenie, du-te în munte”. Care grai nu fără de folos i s-a părut a fi lui Arsenie.
(Everghetinosul, volumele I-II, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 195)
Cei șase mii de mucenici de la Mănăstirea Sfântul David Gareji, Georgia
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro