Dacă acul ceasornicului este în neregulă, atunci toate piesele lui umblă în neorânduială sau chiar stau pe loc. Tot astfel și inima omului, fiindcă mădularul cel mai gingaș și care are legătură cu toate organele dinăuntru ale omului, de va fi tulburată și răzvrătită, va tulbura și va îmbolnăvi toate organele dinăuntru prin neorânduiala ei.

Inima foarte greu se întunecă prin patimi și foarte greu se luminează, se curăță. Curăția inimii, adică despătimirea, se face în timp îndelungat, mai bine zis toată viața, prin asceză, pocăință și lacrimi. Cel mai mult însă, se curăță inima prin rugăciune, că rugăciunea îl face pe om fiu al lui Dumnezeu după dar. Când a ajuns la curăția inimii, a ajuns văzător de Dumnezeu, văzător tainic cu ochii inimii.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 113)