Părinte, putem spune despre diferitele ispite care se întâmplă în viața noastră, că aceasta a fost voia lui Dumnezeu?

Nu. Să nu amestecăm voia lui Dumnezeu cu ispita și cu cele pe care le aduce ea. Dumnezeu îl lasă pe diavolul liber să-l ispitească pe om până la un punct, iar pe om îl lasă liber să facă binele sau răul. Dar nu Dumnezeu este vinovat pentru răul pe care îl va face omul.

Iuda, de pildă, era ucenicul lui Hristos. Dar oare putem spune că a fost voia lui Dumnezeu ca el să devină vânzător? Nu, ci Iuda însuși a îngăduit diavolului să intre în el. Cineva a spus unui preot: „Părinte, te rog fă un Trisaghion pentru Iuda”. Iar aceasta este ca și cum ar fi spus: „Tu, Hristoase, ești nedrept! Aceasta a fost voia Ta, ca să Te vândă Iuda. Și de aceea acum ajută-l”.

Puține sunt cazurile în care Dumnezeu îngăduie să fie ispitiți unii creștini evlavioși pentru a-și veni în simțire cineva care duce o viață păcătoasă și să se pocăiască. Oamenii aceștia vor avea o îndoită răsplată.

Adică Dumnezeu le dă unora care, cu încercările prin care trec, își plătesc păcatele în această viată, dar care în același timp cârtesc fără motiv, posibilitatea de a fi ajutați de răbdarea celor care, deși nu au greșit, suferă dar nu cârtesc. Să presupunem că un familist foarte bun și foarte evlavios se află în casă cu toată familia sa și dintr-odată se face un cutremur și cade casa peste ei strivindu-i, iar după o înfricoșătoare suferință mor cu toții. Oare de ce a îngăduit Dumnezeu aceasta? Ca să nu cârtească ceilalți care sunt pedepsiți atunci când greșesc.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. IV Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 214)