Trebuie să arătăm, în parte, fiecare păcat înaintea lui Dumnezeu. Se înțelege că aceasta nu înseamnă că trebuie să începem să povestim lungi și amănunțite istorii. (…) Ca să ajungem la aceasta, e recomandabil să ne scriem păcatele mai dinainte, pe o foaie de hârtie, și să le citim în timpul spovedaniei. Să nu așteptăm ca preotul să ne pună întrebări. E mult mai folositor când tu singur îți spui păcatele.

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei, traducere de Gheorghiță Ciocioi și Petre-Valentin Lică, Editura Sophia, București, p. 82)