În limba franceză există un dicton care zice: „Suferința în sine trece, dar faptul că ai suferit nu trece niciodată”, ce ai băgat în tine te alcătuiește pozitiv sau negativ și te face ceea ce ești.

Să ne pregătim să suferim, suferință fizică sau suferință morală. Pentru a putea răbda suferința morală și pentru a putea profita de ea, trebuie, însă, să ne smerim. Să nu ne tulburăm văzând că suferința este o realitate pe care nu o putem evita, o problemă pe care nu o putem rezolva, o taină care pentru binele nostru, pentru progresul nostru spiritual ne unește cu Crucea Domnului. Ea este o taină care ne unește cu suferința Domnului, care a avut milă de noi și ne-a mântuit, pentru că ne iubește. Ea este o taină care ne unește cu Domnul, care ne iubește chiar și atunci când ne lasă să suferim și care ne șterge lacrimile atunci când știe că suferim pentru binele nostru.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 162)