Sunt plin de veselie atunci când meditez că sunt copil al lui Dumnezeu…

Ce bucurie simte creştinul când se gândeşte că atunci când va veni momentul ca ochii aceştia fizici să se închidă, de îndată, ochii sufletului se vor deschide, iar el va vedea o nouă lume, noi fiinţe, noi creaţii incomparabil superioare, nestricăcioase, veşnice!

Să nu te temi de nimic, decât de Dumnezeu. Să ai frica de Dumnezeu ca pe un far şi ea îţi va lumina calea, arătându-ţi exact cum trebuie să păşeşti, căci fără frica lui Dumnezeu nu ne putem forma nici o conştiinţă limpede, nici nu ne putem mărturisi sincer, sau să dobândim vreodată înţelepciune duhovnicească, căci începutul şi sfârşitul înţelepciunii este frica de Domnul (Prov. 1, 7).

Moartea Domnului pe Cruce ne-a adus înapoi la starea noastră anterioară, cea de fii, în care copiii lui Dumnezeu strigă: “Avva, Părinte” (Gal. 4, 6). Grozavele pătimiri ale Domnului ne-au învrednicit a deveni copii ai lui Dumnezeu, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos! (Rom. 8, 17). Sunt plin de veselie atunci când meditez că sunt copil al lui Dumnezeu şi că bunul Tată are un loc de odihnă şi fericire pregătit pentru mine! “Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este moarte, boldul tău?” (I Cor. 15, 55). Ce bucurie simte creştinul când se gândeşte că atunci când va veni momentul ca ochii aceştia fizici să se închidă, de îndată, ochii sufletului se vor deschide, iar el va vedea o nouă lume, noi fiinţe, noi creaţii incomparabil superioare, nestricăcioase, veşnice!

Împărăţia cerurilor nu este mâncare şi băutură (Rom. 14, 17), ci mireasma duhovnicească a sfintei iubiri a lui Dumnezeu, veşnica desfătare, bucuria de negrăit.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 366-367)

De la același autor

Ultimele din categorie