Să răsară viața din mormânt? Să mai poată învia un trup în care stricăciunea își arată semnele-i îngrozitoare? Nu, așa ceva nu este nicidecum în ordinea firii. „Cum va fi mie aceasta?” – iată întrebarea pe care și-o pune dintotdeauna omul aflat între inevitabilitatea morții și nădejdea învierii. Dar o întrebare asemănătoare și-a pus și Fecioara din Nazaret. Nu era în ordinea firii ca ea să nască Fiu fără tată omenesc. Nu era în ordinea firii să izvorască lapte din pieptul Fecioarei. „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu știu de bărbat?” (Luca 1, 34).

Răspunsul ceresc a fost că minunea se va săvârși printr-o lucrare a lui Dumnezeu Cel în Treime („Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema și că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință”). Așa cum a izvorât apă din piatră în timpul Exodului și a adăpat pe israeliții însetați (Ieșirea 17, 1-7), tot astfel face Dumnezeu să izvorască lapte din pieptul Fecioarei. Și tot astfel face El să răsară viața din moarte.

În jalea plecării dintre noi a unuia dintre cei dragi, Maicii Domnului îi cerem ajutor. Căci taina învierii noastre este nedespărțită de taina credinței ei. „Cum vom învia?” îi șoptim, de fapt, înfiorați, când o întrebăm despre taina ei. Iar răspunsul nu se lasă așteptat. Ea ne dezvăluie că învierea noastră este o lucrare minunată a lui Dumnezeu: „Precum știe Cel ce a izvorât apă din piatră poporului celui însetat, precum este scris!”.

(Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Șapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Editura Teofania, 2001, p. 62)