„Nu poţi să-i ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare.” Este o frază cât o carte! Este o învăţătură pe care ar trebui s-o avem în conştiinţa noastră şi să ne gândim la ea.
Am citit odată o carte despre stareţii ruşi şi nu mi-a mai rămas din cartea aceea decât o singură afirmaţie, o singură frază: „Nu poţi să-i ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare.” Este o frază cât o carte! Este o învăţătură pe care ar trebui s-o avem în conştiinţa noastră şi să ne gândim la ea.
Mi-aduc aminte, când eram copil, că am venit de la Ocna Sibiului pe jos, vreo 9 km, cu părinţii mei; m-au mai luat în braţe, m-au mai lăsat pe jos, mă dureau picioarele, mi-era greu şi ziceam: „Hai să mai stăm puţin..., hai să mai mergem.” De aici mi-am dat eu seama că trebuie să ai o înţelegere specială faţă de cei mici.
Dacă este adevărat lucrul acesta pentru viaţa fizică, este adevărat şi pentru viaţa spirituală, pentru viaţa sufletească. Nu-i poţi cere unui om mic din punct de vedere spiritual, să facă lucruri mari, ca unul care este înaintat în viaţa spirituală.
Domnul Hristos n-a legat mântuirea de o singură faptă, ci a legat mântuirea de viaţa cea nouă pe care trebuie să o ducă credinciosul.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 173-174)
Despre Arhimandritul Teofil Părăian
Părintele Teofil a fost şi rămâne un reper luminos şi sigur, o persoană care a întrupat concret bucuria şi certitudinea credinţei, un propovăduitor al credinţei lucrătoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete şi a renăscut pe mulţi la viaţa duhovnicească în Hristos şi în Biserică prin predicile, conferinţele sau îndrumările sfinţiei sale. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Teofil şi-a întemeiat viaţă pe credinţă şi cultură. ...
