Principalul este să păstrezi pacea cu cei din jur, atât cât lucrul acesta ține de tine. Să te gândești că în jurul tău s-au strâns tot felul de bolnavi – chiar așa și este. De aceea, trebuie să te și porți cu toți așa cum se poartă în spital cu bolnavii. Acolo nu îl ceartă pe om că s-a îmbolnăvit de plămâni, de inimă, de stomac, nu zice nimeni „Ticăloasă oarbă ce ești, poftim, te-ai îmbolnăvit de ochi!”. Nici voi nu trebuie să vă ocărâți unii pe alții pentru bolile sufletești, ci să vă fie milă unul de celălalt. „Purtați-vă poverile unii altora, și așa veți împlini legea lui Hristos”, zice Apostolul.

Străduiește-te să îndeplinești sfatul meu, dacă vrei să ai parte de bine, atât sufletesc, cât și trupesc. Când sufletul va fi în pace, într-o dispoziție rugătoare, de pocăință, atunci și trupul va fi sănătos, și supărările vor fi îndurate cu ușurință. Dacă vei avea o dispoziție corectă a duhului, la orice supărare, nedreptate, necaz vei spune din toată inima: „Cele vrednice de faptele mele pătimesc. Slavă Ție, Doamne, că mă înveți să rabd și să împlinesc poruncile Tale!”.

Fii înțeleaptă, ieși din marea deșertăciunii, la țărmul rugăciunii, pocăinței, atotiertării, iar Domnul te va feri de tot răul și îți va rândui viața așa cum nici n-ai visat. (Cuviosul Nikon Vorobiov, Scrisori către fiii duhovnicești, extrase din cartea Ne-a fost lăsată pocăința)

(Akedia, fața duhovnicească a deprimării – Cauze și remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia. Cartea Ortodoxă, București, 2010, pp. 191-192)