Au existat mulţi Sfinţi Părinţi învăţaţi, cu cunoştinţe de multe feluri, adică cu o cunoaştere numită „enciclopedică”, referitoare la această lume, dar şi cu o cunoaştere teologică, şi care făceau ascultare de părinţi deosebit de simpli, ce erau în majoritatea lor lipsiţi de cunoştinţe, analfabeţi sau foarte puţin cunoscători de carte. Şi cereau binecuvântarea să rămână în această ascultare în tăcere, nescoţând nici măcar o vorbă atâţia ani câţi se aflau sub ascultare, aşa, fără grai, ca nişte peşti fără de glas.

Şi spuneau ceilalţi asceţi: „Bun călugăr este, dar aşa să nu ştie nimic, nici vorbă, nici cuvânt. Să nu ştie să vorbească...”. Altul spunea: „Ai dreptate, dar după chip nu îmi pare a fi lemn necioplit”.

Aceasta înseamnă că fiecare om la un moment dat arată ceea ce este, câtuşi de puţin, iar pustnicii înţelegeau unele lucruri privind chipurile oamenilor. „Ei, da, zicea altul, dacă ar fi fost aşa, ar fi vorbit, dar ăsta nu vorbeşte, a băut apa necuvântării”. Şi se întrebau toţi ce s-a întâmplat.

Monahii aceia au venit şi aici în Sfântul Munte şi au ajuns la o înţelepciune şi la o dreaptă socoteală demne de admirat, ne spune tradiţia aghioritică. Adică i-au păcălit (în sensul bun al cuvântului) şi pe părinţii de aici, crezând că sunt neînvăţaţi, şi au luat astfel cu ei tot acest tezaur duhovnicesc. Venind aici, au dobândit prin asceză şi prin tăcere şi mai multă bogăţie duhovnicească. Ba chiar era un monah care - cât de mişcător! – avea voce îngerească. Când cânta psaltică la slujbă, ceilalţi se opreau şi să respire, crezând că vreun înger a coborât şi cântă. Nu există asemenea psalmodii pentru a face o comparaţie, şi să spunem „cânta precum acela sau acesta”. Unică situaţie. Ar trebui ca cineva să cerceteze foarte, foarte bine, cu fineţe, situaţiile delicate. Avea un asemenea laringe, asemenea corzi vocale, ce năşteau o voce ca de privighetoare, mare lucru! Trebuie să ştim că laringele privighetorii face anumite mişcări pe care nici o altă pasăre nu le poate face. Iar pentru că de fiecare dată cântă diferit şi nu repetă acelaşi motiv muzical în continuu, nu ştii niciodată ce urmează să cânte; toate celelalte păsări cântătoare au acelaşi motiv muzical de fiecare dată. Dar privighetoarea cântă de fiecare dată ceva diferit.

Cândva se zice că s-au adunat păsările la Olimpiada Păsărilor, iar cucuveaua, învăţătoarea acestora, a spus:

- Să vină kir-corbul. Ce ai învăţat?

– Cra!

– Bravo! Aplaudaţi! Mare lucru „Cra!” – bariton, bas. Altceva ştii?

– Da, ştiu!, răspunse.

– Ia spune!

– Cra!

– Acelaşi lucru este! Altceva nimic?

– Cra!

– Fiule, acelaşi lucru mi-l spui, nu ai schimbat nimic. înţelegi?

Din gura corbului, doar Cra! Ce altceva poate spune? Nu poate spune nimic altceva. Aceasta este şi însă privighetoarea de fiecare dată cântă ceva diferit, la nesfârşit schimbă motivul muzical, şi nu cunoaşte nimeni ce urmează să cânte, de aceea trebuie să o urmăreşti mereu cu atenţie. Harismă, foarte mare harismă. Se ascunde pentru a cânta. Ca pasăre este urâţică, închisă la culoare, mică în dimensiuni. Noaptea cântă. „Asta-i bine”, zicea cineva. Dacă o vede cineva cântând, imediat se opreşte. Cum se apropie cineva, vreun om, se opreşte din cântat. Dacă găseşte un loc unde nu simte vreun pericol, ci domneşte liniştea absolută şi nu este văzută de nimeni, atunci începe să cânte. Iar în timp ce cântă, urmăreşte cu atenţie ca nu cumva să audă vreun zgomot. Urechile ei nu sunt pentru a auzi cântarea, ci pentru a urmări eventualele zgomote. Cum a auzit un zgomot, tace, se opreşte. Lucru fantastic!

(Efrem ieromonahul, stareţul Schitului Vatopedin Sfântul Apostol Andrei, Cuvinte simple din Sfântul Munte, Traducere din limba greacă Pr. dr. Constantin Petrache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2012, pp. 37-40)

Cuvinte simple din Sfântul Munte (1) - Pocăința

Cuvinte simple din Sfântul Munte (2) – Dumnezeiasca Liturghie şi Pocăinţa în Iad

Cuvinte simple din Sfântul Munte (3) – Refuzul pocăinţei chiar şi în iad

Cuvinte simple din Sfântul Munte (4) – Frângerea inimii şi pocăinţa puţin înainte de moarte

Cuvinte simple din Sfântul Munte (5) – Cu rugăciunea lui Iisus batem la poarta milei dumnezeieşti

Cuvinte simple din Sfântul Munte (6) – Prin pocăinţă redobândim darurile

Cuvinte simple din Sfântul Munte (7) – Lacrimile pocăinţei şi Harul Divin

Cuvinte simple din Sfântul Munte (8) – Întruparea Domnului, suprema Smerire

Cuvinte simple din Sfântul Munte (9) – Curăţenia trupului înseamnă smerenie

Cuvinte simple din Sfântul Munte (10) – Smerenia, starea paradisiacă. Mândria, iadul pe pământ