Dacă atunci când dăm doi bănuţi, când cheltuim puţin argint cu săracii, ne bucurăm, câtă plăcere n-am simţi dacă am putea mântui suflete, câtă răsplată n-am primi în veacul ce va să fie!

Aici, ori de câte ori ne întâlnim cu aceia cărora le-am făcut bine, simţim mare bucurie aducându-ne aminte de binefacerile făcute lor.

Iar la scaunul cel înfricoşător de judecată vom dobândi mare îndrăznire văzându-i şi pe ei acolo.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Către iudei, cuv. VII, 6, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 379)