Dacă, în ispită căzând, voi călca porunca, ce voi face?
Ia seama ca nu cumva, auzind că porunca se zădărniceşte [strică] prin călcare, dar şi că iarăşi se arată lucrătoare prin pocăinţă, să te trândăveşti şi să vii întru lenevire, că greu [împovărător] este lucrul acesta.
Zis-a fratele: „Dar dacă, în ispită căzând, voi călca porunca, ce voi face?”.
Răspuns-a stareţul:
„Dacă, luând poruncă de la cineva din sfinţi, o vei călca pe dânsa, să nu te tulburi, nici să te deznădăjduieşti întru a o strica pe dânsa, ci adu-ţi aminte de cel ce zice: Dreptul, de cade şi de şapte ori în zi, se ridică (Proverbe 24, 16), şi de Domnul, Care a zis lui Petru: De şaptezeci de ori câte şapte să ierţi fratelui tău (Matei 18, 22). Deci, dacă oamenilor li s-a poruncit a ierta aşa, cu atât mai vârtos Însuşi va face aceasta, bogat fiind întru milă şi întru îndurări, Care pe toate le biruieşte cu covârşire; Care prin prorocul în toate zilele strigă: întoarceţi-vă către Mine, şi Mă voi întoarce către voi; că milosârd sunt, şi nu voiesc moartea păcătosului (Ioil 2, 1-3; Zaharia 1, 3) şi celelalte. Dar ia seama ca nu cumva, auzind că porunca se zădărniceşte [strică] prin călcare, dar şi că iarăşi se arată lucrătoare prin pocăinţă, să te trândăveşti şi să vii întru lenevire, că greu [împovărător] este lucrul acesta; dar nici spre lucrurile ce par mici să nu defaimi porunca şi, chiar de se va face oarecare lenevire [nesocotire] într-însele, sârguieşte-te a o îndrepta [împlini], ştiind că din nesocotirea celor mici se ajunge la mari greşeale”. (Sfântul Varsanufie de la Optina)
(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 112-113)