Perseverează în rugăciune, să nu crezi că lucrurile mari se realizează aşa de uşor. Vei trudi, vei asuda – iar Dumnezeu îţi va vedea truda şi smerenia, şi atunci El îţi va oferi cu uşurinţă darul rugăciunii. Cu cât mai mult vei spune rugăciunea, cu atât mai multă bucurie îmi vei aduce – şi, mai ales, lui Dumnezeu – şi cu cât mai mult vă veţi îndulci şi uşura sufletele.

Trebuie să vă ajutaţi unul pe altul în acest sens; când spui rugăciunea cu glas tare, iar altcineva nu o spune şi mintea îi rătăceşte în altă parte, de îndată ce îi aude pe ceilalţi spunând-o, se trezeşte din reverie. Atunci conştiinţa îl mustră fiindcă nu spune rugăciunea şi el, ci doar stă acolo cu mintea împrăştiată. Deci, începe şi el să spună rugăciunea şi astfel se împlinesc cuvintele: Un frate care-şi ajută fratele este ca o cetate întărită (Prov. 18, 19) şi „purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Gal. 6, 2).

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 282)