Domnul Hristos a făgăduit odihna din smerenie. „Învăţaţi-vă de la Mine” zice Domnul Hristos. Şi Sfântul Ioan Scărarul spune că a zis Domnul Hristos acestea în înţelesul următor: învăţaţi-vă nu din carte, învăţaţi nu de la îngeri, învăţaţi nu de la oameni, ci învăţaţi-vă de la Mine,  a zis Domnul Hristos, de la Mine care locuiesc în voi, de la lucrarea mea cea din voi. Învăţaţi-vă că sunt blând şi smerit cu inima şi să fiţi şi voi blânzi şi smeriţi cu inima şi veţi avea odihnă sufletului vostru. De câte ori avem nemulţumire, înseamnă că ceva nu-i în rânduială, n-am învăţat să fim blânzi, n-am învăţat să fim smeriţi cu inima, avem o smerenie din afară care nu s-a statornicit înlăuntru. Sfântul Isaac Sirul zice că, dacă ai smerenie nu te gândeşti cum să ajungi să ai smerenie, ci o ai ca pe un lucru ce-l porţi în tine şi se desfăşoară în viaţa ta. Până noi avem căderi, până noi avem întrebări, până noi dorim să avem smerenie, înseamnă că nu o avem încă aşa cum trebuie.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, p. 279)