E bine să avem duhovnic, pentru că e bine să ne verificăm cu o conștiință străină de conștiința noastră și cu o conștiință superioară conștiinței noastre. Avem nevoie de un om străvăzător, un om care poate să-și dea seama de niște situații pe care noi înșine, părtinitori fiind, nu le putem sesiza și nu le putem rezolva. Și atunci e nevoie de cineva între noi și Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care să ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care să asculte mărturisirile noastre, care pentru noi înseamnă și o ușurare sufletească. Avem nevoie de un om care să știe mai bine decât noi ce trebuie să facem ca să înlăturăm din viața noastră cele rele și să ne întărim în cele bune.

Un duhovnic, de exemplu, poate să fie mare – pentru cei care îl ascultă, poate să fie mic – pentru cei care nu-l ascultă, și de nimic – pentru cei care nu-l iau în considerare.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 50)