Doamne ajută!

Pe doxologia.ro puteți găsi răspunsuri la această întrebare sau la unele similare. O parte dintre ele sunt în aceste link-uri:

Poate fi naș de botez o persoană de altă credință?

O femeie de altă religie poate fi nașă pentru un prunc ortodox?

Un copil ortodox poate fi botezat de nași romano-catolici?

Îmi pare rău că vedeți acum numai suprafața lucrurilor și nu pătrundeți în adânc. 

În primul rând, este de datoria dumneavoastră să încercați să creați o legătură cu nașii de botez, dacă ea nu există, fie și din cauza faptului că nașii nu știu cum să facă aceasta. Sunteți la vârsta la care puteți face acest lucru!

În al doilea rând, nașul/ nașa sau nașii (când sunt o pereche), trebuie să fie creștini ortodocși. Nu se acceptă naș/ nași de altă credință, pentru că dacă nu împărtășești aceeași credință cu el și cu Biserica în care el este botezat nu poți mărturisi credința în locul pruncului botezat.

Vorbiți despre Biserica Ortodoxă fără să luați în calcul faptul că, de exemplu, nici catolicii nu acceptă nași de altă credință. Un ne-catolic nu poate fi decât „martor” al botezului catolic, ceea ce e diferit. 

Iată ce răspunde un cleric romano-catolic la întrebarea dacă cineva de altă credință (de exemplu un ortodox) poate fi naș la botezul catolic: „În concluzie, naşul să fie catolic, să fi primit sacramentele iniţierii creştine, şi să ducă o viaţă conformă cu credinţa şi cu funcţia ce trebuie să şi-o asume. Naşul poate fi chiar şi o rudă foarte apropiată, dar nu poate fi tatăl sau mama celui care este botezat. Totuşi, pe lângă naşul catolic, puteţi găsi unul sau mai mulţi dintre prietenii dumneavoastră de altă confesiune care să participe la ceremonie şi să îndeplinească rolul de martori.” Iar într-un document oficial romano-catolic („Ritualul Botezului copiilor”) se spune: „Un botezat aparţinând unei comunităţi bisericeşti necatolice să fie admis numai împreună cu naşul catolic şi numai ca martor la Botez”. Așadar nici catolici nu acceptă (sau nu ar trebui să accepte) nași ne-catolici! Puteți cerceta personal problema și veți vedea că așa este!

Vedeți dumneavoastră, nu este o chestiune de discriminare sau de „moft”, ci de mărturisire a credinței și de „ființă” a Tainei Sfântului Botez. Poate că, pentru cineva neinițiat în cele ale credinței, dezinteresat de ele sau superficial, nu e mare lucru însă, în fapt, sunt aspecte cu care nu ne putem „juca”. De vreme ce nașul este de altă confesiune, nu poate fi pentru noul botezat garant și nici model de viețuire în Hristos!

Aveți impresia că rolul nașilor este numai de a-l iubi pe fin și de a-l „învăța rugăciuni” și că rolul de a-l învăța rugăciuni poate fi preluat de părinți?! Ori credeți că în a-l învăța rugăciuni pe copil se rezumă creșterea și educarea lui în duhul credinței ortodoxe?! Sper că nu!

Din fericire, lucrurile sunt mult mai profunde și ține de noi să le aprofundăm.

Dacă uneori, în viața de zi cu zi, relațiile dintre fini și nași nu sunt cum ar trebui să fie, nu este din cauza Bisericii sau a rânduielilor ei, ci a persoanelor implicate în acele relații: a părinților care aleg nași nepotriviți sau după criterii care nu au nimic de a face cu credința, a nașilor dezinteresați, care nu își înțeleg rolul sau nu și-l asumă așa cum ar trebui, a finilor care nu își respectă nașii și, de ce nu, a noastră, a preoților care, din motive obiective sau subiective, nu facem suficientă (sau deloc) cateheză înainte de botez cu părinții și nașii pruncului.

Da, poate că Biserica are de gândit în viitor la unele lucruri pentru o și mai bună relație cu credincioșii, dar acesta nu este unul dintre ele.

Așadar, v-aș propune o altă concluzie decât ce pe care ați tras-o care ar suna cam așa: Biserica Ortodoxă preferă nași de botez creștin-ortodocși, care să fie oameni cumpătaţi, morali, blânzi, modele în societate, care să cunoască bine credinţa ortodoxă, Crezul, Catehismul ortodox, Sfânta Scriptură şi să meargă regulat la biserică, care să iubească copiii și să își împlinească cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste rolul de nași. Pentru părinți și fini se cuvin alte concluzii, dar ar fi altă discuție.

Nașii buni nu cresc în copac ca fructele cele bune, ci se formează și e datoria noastră de a căuta nași buni pentru copiii noștri și de a fi noi înșine nași buni (dacă este cazul).

Dacă cele spuse de mine nu vă sunt de ajuns, vă rog să vă întrebați părintele duhovnic și el vă va explica și vă va lămuri mult mai bine decât mine, însă, ca să înțelegeți cu adevărat, trebuie în primul rând să vă cunoașteți, să vă înțelegeți, să vă iubiți și să vă trăiți cu adevărat credința.

Cu nădejde și cu gânduri bune,

pr. Andrei

PS: În altă ordine de idei, vă rog să îmi permiteți să semnalez și să clarific o confuzie des întâlnită în mediul online și chiar în mass-media cu pretenții, aceea între cuvintele „enoriaș” și „credincios”. Biserica este formată din „credincioși” - nu din „enoriași”. Enoriașii sunt credincioșii care aparțin de o parohie (enorie) anume. Adică parohia „X” are enoriași care, firește, sunt credincioși ortodocși. Așadar, când vorbim despre membrii Bisericii Ortodoxe Române, vorbim despre credincioși (ortodocși), iar când facem referire la membrii unei anumite parohii de pe cuprinsul Patriarhiei Române, vorbim despre enoriași. 

Bravo!