În timpul slujbei liturgice de pomenire a celor adormiţi, preotul stropeşte cu vin darurile de pâine şi colivă. De asemenea, la slujba înmormântării, mormântul se stropeşte cu vin în chipul crucii.

Toţi sectanţii de pe lume întreabă despre acest gest liturgic: „Dar ce, bea vin mortul?!”. Desigur că nu, trebuie să fie stupid cineva să creadă acest lucru. Ritualul pomenirii celor adormiţi este unul liturgic şi simbolic.

Simbolismul pâinii este trupul, căci Pâinea devine Trupul lui Hristos prin Euharistie, aşa că orice pâine are vocaţie de a simboliza trupul. Vinul simbolizează sângele, adică viaţa care curge prin oameni. Vinul devine, prin Duhul Sfânt, Sângele Domnului la Liturghie. Aşa că orice vin simbolizează sângele. Sângele înseamnă viaţă. Stropirea mormântului sau a jertfelor de pâine sau colivă cu vin este, aşadar, un simbol liturgic complex care arată vocaţia celor adormiţi, şi a tuturor oamenilor, de a învia din morţi la sfârşitul lumii.

Prin rugăciune şi pomenire, noi prorocim liturgic Învierea universală, adică curgerea sângelul prin trupurile înviate din morţi. La prorocia lui Ieremia se spune: „Vino, Duhule şi suflă peste oasele acestea şi ele vor învia”. Aşadar, pomenirea morţilor are substrat teologic, euharistic şi eshatologic, simbolizând puterea lui Dumnezeu în Biserică de a învia trupurile celor morţi, precum și legătura de sânge dintre cei vii şi cei adormiţi, rostul rugăciunilor pentru cei adormiţi, de a-i scoate din iad pe cei ce au greşit, dar şi solidaritatea, unitatea dintre cele două lumi, în inima lui Dumnezeu.