De ce moartea ne stăpânește neîncetat?
Biserica noastră se roagă în toate slujbele ei pentru îndepărtarea oricărui rău, care poate să ni se întâmple. Altminteri, și folosirea tainei Sfântului Maslu sau a sfințirii untdelemnului, sau a untdelemnului sfințit din candelele sfinților sau încă și sărutarea moaștelor sfinților și a icoanelor făcătoare de minuni au toate același scop: îndepărtarea sau alungarea oricărui rău care ne-a găsit sau care, eventual, ne va găsi.
Se îndoiește cineva de aceasta? Că adică faptul morții, conștient sau inconștient, ne stăpânește și ne asuprește? Ne vom uimi când vom vedea cum acest fapt funcționează chiar în viața de zi cu zi, atât în relațiile personale, cât și în cele sociale. Ne-am obișnuit și bine facem, noi, oamenii să schimbăm între noi salutări: „Bună ziua!”, „Noapte bună!”, „O săptămână minunată!”, „Un an bun!”, „Călătorie plăcută!”, „Bucurie!”, sau „La mulți ani!”, „Să trăiți!”, „În sănătatea ta!”, sau „Fii atent la drum!”, „Dumnezeu și Preasfânta fie cu tine!”, sau „Sănătate!”, „Fii tare ca fierul!”, și multe altele asemenea. Pentru ce toate acestea? Ce vrem să arătăm prin aceste urări? Care este noima acestei comunicări dintre noi sau mai bine zis meta-comunicări? Fiindcă dacă am încerca să pătrundem în conținutul mai adânc și în finalitatea acestor urări zilnice, atunci vom vedea cu exactitate o neliniște care ne stăpânește și o angoasă care ne apasă neîncetat. Și care este această angoasă? Frica sau neliniștea ca nu cumva să ne întâlnim cu răul, având drept consecință răul care, după percepția omenească, este de neîndreptat – moartea! Da spunem și urăm „Bună ziua!” sau „Noapte bună!”, pentru că există și date care pot să schimbe ziua noastră sau noaptea noastră din bună în rea. Precum și „Călătorie plăcută!” și altele asemănătoare le spunem, fiindcă ne temem ca nu cumva să se întoarcă cele bune ale noastre și să ne întâmpine cele rele. Dar și „La mulți ani!”, „Să trăiți!”, „În sănătatea ta!”, pentru ce le spunem? Vrem și ne interesează să trăim mulți ani, chiar dacă suntem în vârstă, și să avem sănătate! Nu vrem adică răul și biruința răului, care este moartea! De aceea ne și înspăimântă răul și „ochiul rău”, cum spunem și alergăm la Dumnezeu, la Preacurata, la sfinți, la îngeri ca să ne ajute și să abată orice rău de la noi. Și aici să notăm că unii aleargă și la vrăjitori ca să caute ajutor! Nu, zice Marele Vasile, „unde te duci, omule? La dușmanii lui Hristos și la dușmanii tăi, adică la demoni te duci? De la aceștia numai rău poți să afli!”. Atenție!
Astfel numai refugiul la Biserică se recomandă și se impune. Fiindcă însăși Biserica noastră se roagă în toate slujbele ei pentru îndepărtarea oricărui rău, care poate să ni se întâmple. Altminteri, și folosirea tainei Sfântului Maslu sau a sfințirii untdelemnului, sau a untdelemnului sfințit din candelele sfinților sau încă și sărutarea moaștelor sfinților și a icoanelor făcătoare de minuni au toate același scop: îndepărtarea sau alungarea oricărui rău care ne-a găsit sau care, eventual, ne va găsi.
Și aici nu trebuie să uităm și altceva foarte important. Că potrivnicul nostru vrăjmaș, diavolul, pândește când și cum să se răzbune pe noi și trupește, și sufletește. Și aici este momentul să adăugăm răspunsul Domnului către căpetenia sinagogii la indignarea acestuia că a vindecat-o pe femeia gârbovă: Dar pe această fiică a lui Avraam, pe care a legat-o satana, iată, de optsprezece ani... (Luca 13, 16), ceea ce înseamnă că și vătămările și bolile trupești poate să ni le provoace cel rău.
Prin urmare, frica de moarte nu este nejustificată.
(Nikos Nikolaidis, De ce moartea și starea dincolo de mormânt?, Editura Obștea creștin ortodoxă „Lydia”, Cipru, 2016)
„Omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, de veșnicie”
Maica Domnului ne aduce înaintea lui Dumnezeu
Traducere și adaptare:Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro