Se întâmplă însă că uneori, chiar după rugăciune stăruitoare, nu primim ajutor. De ce? Fără nicio îndoială, astfel de situații ne mâhnesc, ne deconcertează și ne pun greu credința la încercare.

Dar să ne aducem aminte că Mântuitorul a spus odată apostolilor, când L-au întrebat de ce Dumnezeu nu răspunde întotdeauna cererilor noastre. Pentru că: „Nu știți ce cereți”, le-a spus (Marcu 10, 38), cu alte cuvinte, pentru că nu totdeauna ceea ce cereți vă este și de folos. 

Așa se întâmplă și cu noi. Noi credem că ceea ce cerem ne este de folos, dar dacă vedem că Dumnezeu nu ne răspunde, e bine să înțelegem că nu ne este de folos, chiar dacă toate evidențele ne spun că acel lucru ne-ar fi de folos și ni s-ar cădea.

Când nu le primim, să știm că sunt ca acele fructe frumoase, dar otrăvitoare și numai din cauza aceasta Tatăl Cel din Cer ni le refuză, în ciuda faptului că, neștiutori fiind noi, L-am putea judeca, am putea spune că nu e bun, că nu e drept cu noi, că dă altora ceea ce ni s-ar cuveni nouă.

Și iată că nu ni le-a dat, pentru că El știa că ceea ce cerusem noi nu ne-ar fi fost de folos. Ba dimpotrivă. Poate că ne-ar fi dus la greșeli și la suferințe, de care Dumnezeu ne-a scăpat.

(Mitropolitul Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Sophia, București, 2011)