Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne învaţă cum trebuie să ne rugăm. Sfinţilor Săi apostoli, care căutau cu sârguinţă rugăciunea adevărată, Mântuitorul Iisus Hristos le arată cum ar trebui să se roage pentru a dobândi harul lui Dumnezeu: „Tatăl nostru Care eşti în Ceruri.” Oamenii din zilele noastre trebuie să înţeleagă că este mai important să se roage aşa cum ştiu ei, decât să înveţe cum să se roage. Din păcate oamenii neglijează complet rugăciunea şi trec cu uşurinţă peste această sfântă lucrare a rugăciunii. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă în Epistola sa către Romani: „Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.”

Cât de des ar trebui să mă rog? Nu sunt prea ocupat pentru a mă mai ruga? Cred cu adevărat că Dumnezeu mă va ajuta dacă mă rog Lui?

Omul zilelor noastre este ocupat cu tot felul de activităţi. Din păcate rugăciunea nu mai este căutată de om cu nerăbdare atunci când este într-un impas, când are o ispită, un necaz sau o boală. Comerciantul se trezeşte dis de dimineaţă şi se grăbeşte să ajungă la afacerea sa. Luptă din răsputeri să-şi vândă bunurile, să învingă concurenţa. În acelaşi timp cumpărătorul şi el luptă să găsească un preţ bun şi nicicum nu se gândeşte că ziua ar trebui începută cu rugăciunea şi nu cu dorinţa aceasta nebună după câştig. Şi uite aşa ora de rugăciune este „furată” de grijile vieţii.

Acest lucru se întâmplă cu toţi oamenii, nu numai cu cei care au afaceri, ci şi cu meseriaşii, judecătorii, oratorii şi cu cei care sunt judecaţi. Aceştia toţi îşi pun nădejdea în ei înşişi, în propriile lor puteri şi uită cu totul de lucrarea rugăciunii. Dar uită şi de faptul că Dumnezeu este Cel care le-a dat două mâini pentru a lucra, pentru a-şi câştiga traiul. Asemenea şi oratorii uită că Dumnezeu este Cel care le-a dat grai şi înţelepciune pentru a-i învăţa pe alţii.

Omul se îngrijeşte numai de cele lumeşti, materiale şi uită de cele cereşti, dumnezeieşti. Acesta este şi motivul pentru care viaţa lor este înghiţită de păcat şi de „afaceri lumeşti”. Lăcomia intră imediat în sufletul omului prin aceste „afaceri”. Iar Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola sa către Coloseni: „Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli” (Coloseni 3, 5).

Trebuie să învăţăm din cuvintele Sfintei Scripturi care zice că omul trebuie „să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea” (Luca 18, 1). Unitatea cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos vine doar prin rugăciune. Sfântul Grigorie de Nyssa încearcă să ne spună că rugăciunea este esenţială pentru o viaţă de virtute. Fără rugăciune ne aflăm departe de Dumnezeu, uneori nervoşi, alteori deznădăjduiţi şi deseori neîmpliniţi. Doar prin rugăciune putem afla pacea din sufletul nostru.