După cum zice marele Vasile, în trei chipuri putem să plăcem lui Dumnezeu: sau făcând voia Lui de frica pedepsei și suntem în starea slugilor, sau săvârșind bunătatea pentru plata făgăduințelor și pentru folosul nostru și ne asemănăm cu cei ce slujesc cu simbrie, sau ne sârguim să facem binele pentru însăși bunătatea și dragostea lui Dumnezeu și atunci suntem în starea fiilor. Că fiul, dacă ajunge la vârsta deplină și la înțelegere, face voia părintelui său nu pentru că se teme de bătaie, nici pentru plată, ci mai vârtos iubindu-l, face cu bucurie toată voia părintelui său și se poartă cu toată cinstea și cuviința față de el, fiind încredințat că toată avuția părintească este a lui. Acesta se învrednicește să audă că de acum nu mai este slugă, ci fiu și moștenitor al lui Dumnezeu prin Hristos. Nu se mai teme de Dumnezeu pentru munci, ci pentru dragoste, precum zice marele Antonie: „Mie nu-mi mai este frică de Dumnezeu, ci-L iubesc pe El”.

(Avva Dorotei, Învățături și scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, p. 54)