Toată fapta bună începe de la frica lui Dumnezeu și se termină în dragostea de Dumnezeu, care este legătura desăvârșirii și treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, căci mai mare decât toate este dragostea. Dar, ca să ajungă cineva la dragostea de Dumnezeu, negreșit trebuie să aibă mai întâi frică de Dumnezeu. Că de aici pornește toată fapta bună: din a se teme omul de Domnul.

Frica Domnului ne ajută la dobândirea curățeniei și a sfințeniei, după învățătura Sfântului Apostol Pavel care zice: „Având, deci, aceste făgăduințe, iubiților, să ne curățim pe noi de toată întinăciunea trupului și a duhului, făcând sfințenie întru frica lui Dumnezeu” (II Corinteni 7, 1). Ferice de omul care se teme de Dumnezeu, că acela este cu adevărat om înțelept și acela va avea fericire și în veacul de acum și în veacul cel viitor.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 104)