Lipsiţi sunt de nădejdea mântuirii şi acei creştini ortodocşi care au dobândit patimi păcătoase şi au intrat prin mijlocirea lor în împărtăşire cu satana, rupând împărtăşirea cu Dumnezeu. Patimile sunt obiceiuri păcătoase ale sufletului, care din vremea îndelungată şi din deasa îndeletnicire cu păcatul s-au prefăcut parcă în însuşiri ale firii omului. Astfel sunt îmbuibarea, beţia, patima dulceţii, viaţa împrăştiată, însoţită cu uitarea de Dumnezeu, pomenirea răului, cruzimea, iubirea de avuţii, zgârcenia, trândăvirea, lenevirea, făţărnicia, minciuna, hoţia, slava deşartă, trufia şi cele de acest fel. Fiecare dintre aceste patimi, prefăcându-se în caracter al omului şi în dreptar al vieţii lui, îl face neînstare să se îndulcească duhovniceşte pe pământ şi în cer, chiar dacă omul n-ar cădea într-un păcat de moarte.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, Editura Sofia, p. 147)