Vă rugăm să ne spuneți ceva despre ce înseamnă „a iubi”.

Toată lumea știe ce înseamnă „a iubi”, pentru că știi când iubești și când nu iubești.

Eu sunt dintr-un sat din care este și Lucreția Ciobanu. Lucreția Ciobanu, cantăreață de muzică populară, are între altele și o cântare în care se cuprind și următoarele cuvinte:

„Pe la poarta cui mi-i drag/ Treabă n-am, și tot îmi fac./ Pe la care mi-i urât,/ Am treabă și nu mă duc”.

Dacă știi lucrul acesta, știi ce înseamnă să iubești, știi ce înseamnă să nu iubești. Însă, în lămurirea acestei chestiuni și în completare, aș putea spune că „a iubi” înseamnă a împropria, a aduce pe cel iubit în tine însuți, a nu-l lăsa în afară de tine, al purta în tine.

Asta înseamnă să iubești – să porți în tine, să poți spune persoanei iubite: „Nu ești numai în afară de mine, ci ești în mine, și mai ales în mine”. Fiecare lucrăm cu capacitatea noastră și trebuie să veghem asupra iubirii, pentru ca iubirea să fie cum o vrea Dumnezeu, după poruncă, și să determine alte iubiri din partea celor care răspund iubirii noastre. Există o emulație în iubire, există o angajare în iubire. Domnul Hristos l-a întrebat pe Sfântul Apostol Petru: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” (Ioan 21, 15). Deci Domnul Hristos vrea chiar o emulație in iubire, să iubim cât putem noi mai mult, ca să-i putem ajuta mai mult pe oameni.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 72)