Trebuie ştiut şi faptul că această rugăciune a minţii este obligatorie nu numai pentru monahi, ci şi pentru orice creştin, deoarece Marele Apostol Pavel s-a adresat tuturor creştinilor când a zis: Neîncetat rugaţi-vă (I Tesaloniceni 5, 17). De va zice cineva că această poruncă a fost dată pentru rugăciunea cu gura, vom răspunde: deoarece suntem oameni şi avem trup, desigur că ni se cade şi prin închinăciunile trupeşti să slujim lui Dumnezeu. Dar fiindcă El este Duh şi minte şi decât toate duhurile şi minţile mai întâi, pentru aceasta ni se cade să-I aducem închinăciune prin minte şi prin Duh, căci acest fel de rugăciune este mai propiat Lui după fire, „fiindcă tot cel asemenea iubeşte pe cel asemenea Lui” (Iisus Srah 13, 19). Şi acest lucru nu ne-a învăţat vreun om, ci Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a spus: Tatăl în acest fel caută să fie cei ce I se închină Lui. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină Lui, cu duhul şi cu adevărul se cade a I se închina (Ioan 4, 24). Iar o închinăciune ca aceasta duhovnicească şi adevărată se săvârşeşte mai ales prin rugăciunea de gând şi din inimă.

Filosoful roman Cato, deşi era din cei din afară, a zis: „Dumnezeu este minte, şi cu minte curată cinsteşte-L pe El mai mult decât pe toţi”. Tocamai de aceea, dumnezeiescul părinte Grigorie Sinaitul a învăţat această lucrare a rugăciunii minţii nu numai pe monahii din Sfântul Munte şi, începând de acolo, a mers învăţând această sfântă lucrare şi pe mirenii râvnitori de a o cunoaşte, până în Ţara Românească. Apoi, marele luminător Grigorie al Tesalonicului, nu numai că îndeamnă pe toţi creştinii spre a se ruga gândit în inimă, ci chiar trimite şi un cuvânt către Ioan şi Teodor, filozofi care trăiau în lume, în care le descoperă tainele sfintei rugăciuni a minţii şi ale trezviei.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Urcuş spre Inviere, Editura Trinitas, Iaşi, 1998, p. 169)