Dacă auzim pe cineva spunând că omul trebuie să trăiască potrivit firii sale, să-l întrebăm: care fire? După firea sa de obârşie, fără păcat, cea din Rai, aşa cum a făcut-o Dumnezeu? Sau după firea căzută, sălbăticită şi îmbolnăvită de demoni, strâmbă de patimi, ciumată? Dumnezeu nu l-a zidit pe om ca pe restul naturii, ci într-un fel aparte; i-a dat şi putere asupra celor din natură aşa încât locul omului în zidire e cu totul altul decât al peştilor, târâtoarelor şi tuturor vieţuitoarelor, deasupra a tot regnul animal, deasupra maimuţelor! Hristos a venit să înnoiască această cea dintâi adevărată fire a omului. Şi numai cel care trăieşte potrivit acestei firi, trăieşte în firea omenească cea adevărată. Antropologia se află deasupra zoologiei.

Omul înnoit de Hristos trăieşte cu o fire înnoită, cu o inimă primenită şi cu o voinţă primenită. Cele trei măsuri ale sufletului au crescut cu aluatul Sfântului Duh (cf. Matei 13,33), pentru ca să cuprindă într-însele iubirea treimică, cerească, cea care întrece toată mintea. Despre acest om nou după asemănarea lui Hristos, vorbeşte Apostolul. Şi mai spune: „Cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (II Corinteni 5,17).

Să treacă ceea ce este vechi şi să se arate noul! Fierul mâncat de rugină să se facă oţel scânteietor! Culmile necurăţiei, care înconvoaie umerii omenirii, să se prăbuşească în adânc! Dar, ca să se împlinească aceasta, era nevoie de o putere mai presus de cea pe care o are omul, de o dragoste care întrece toată mintea şi cuprinde toate făpturile, chiar pe cele ce se dispreţuiesc singure pe sine. Nu se află pe pământ asemenea putere, asemenea iubire, asemenea cutezanţă. Trebuia să vină din cer aceasta! A venit. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16). Fiul lui Dumnezeu, înţelepciunea lui Dumnezeu şi puterea, a coborât din cer ca să învieze cu iubirea Sa lumea cea moartă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Casiana, Învățătura despre iubirea în Hristos, Editura Ileana, București, pp. 35-36)