Sfintele Evanghelii ne relatează mai multe întâlniri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu oameni diferiți din medii și ținuturi diferite. Unii sunt bogați, alții săraci, unii sunt neputincioși și plini de durere și suferință iar alții chiar morți. Fiecare dintre aceste întâlniri ne sunt împărtășite cu scopul de a primi o explicație, o învățătură, de a deveni mai credincioși, mai aproape de Dumnezeu, și desigur, de a ne călăuzi pe calea mântuirii.

Întâlnirea de astăzi este între Hristos și tânărul bogat, eveniment care e surprins în pericopa evanghelică consemnată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca 18, 18-27 - care se va citi mâine în cadrul Sfintei Liturghii -, dar relatată și de alți doi evangheliști, Matei 19, respectiv, Marcu 10, 17-31.

Chiar de la începutul textului biblic ne atrage atenția atitudinea corectă, lăudabilă și demnă de urmat a tânărului bogat care vine la Hristos întrebându-L ce trebuie să facă pentru a moșteni viața cea veșnică, recunoscându-și astfel frământarea și neștiința în privința acestui lucru. Este poate o contradicție, cum el, dregător bogat fiind, lider al comunității și om învățat, arhonte, nu știa răspunsul la această întrebare. Dar aici este și cheia răspunsului: Dumnezeu ne răspunde întrebărilor noastre dacă ne înfățișăm înaintea Lui cu atitudinea corectă, fără vreun gând necurat, viclean și ispititor.

Viața noastră trebuie să fie mai mult decât bogăție, celebritate și putere în societate. Omul care are totul din perspectiva pământului, nu are suficient din perspectiva cerului. Din acest motiv tânărul bogat L-a întrebat pe Mântuitorul ce trebuie să facă pentru a moșteni viața de veci, sau cum am spune noi, să dobândească mântuirea, adică Raiul. În continuare, dialogul continuă cu răspunsul lui Hristos: de a păzi poruncile, dar mai exact, îi enumeră cele câteva porunci din Decalog care se referă la relațiile pe planul pământesc, pe care tânărul le-a păzit cu grijă încă din tinerețea lui. Mai departe, Bunul Învățător încearcă să îl ridice de la nivelul realizărilor personale la cel al iubirii lui Dumnezeu: „vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie”. Auzind acestea, dregătorul „s-a întristat” pentru că era foarte bogat.

Observăm faptul că poruncile pe verticală descriu relația acestui bogat cu Dumnezeu care este și concluzia din finalul textului scripturistic: „Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu!”.

Bogăția și bunăstarea pământească nu este neapărat și o bogăție spirituală, sufletească, trainică, pentru că de multe ori ne lipim de cele materiale uitând de cele spirituale care sunt esențiale, mai importante decât cele pământești și neziditoare.

Nu trebuie să judecăm sub nicio formă atitudinea de la final a dregătorului, ci ar trebui să ne întrebăm pe noi înșine dacă am fi dispuși să plătim prețul acestei desăvârșiri!