Este voia luiDumnezeu ca neamul omenesc să crească şi să se înmulţească. Mijloacele prin care se lucrează acestea au fost create de Domnul, întru a Sa dumnezeiască măiestrie. Este taină dumnezeiască aceea că omul îşi lasă pe tatăl şi pe mama sa şi se uneşte cu femeia sa. Dar a-şi lăsa tată şi mamă nu înseamnă a-şi abandona tată şi mamă, ci înseamnă a deveni la rîndul său părinte.

Atunci cînd copiii devin părinţi, ei deja nu mai sînt doar copiii, ci ei devin şi prietenii părinţilor lor. Atunci cînd fiii cei uniţi prin sfînta taină a cununiei ajung să simtă la rîndul lor durerile naşterii de fii, ei îşi respectă şi mai mult părinţii.

Legătura cununiei nu îi scuteşte pe oameni de respectul şi ascultarea pe care o datorează în continuare părinţilor lor. Porunca dintru început a lui Dumnezeu de a-ţi cinsti părinţii trebuie respectată întru totul. Dar, potrivit ciclului firesc al vieţii, omul îşi lasă pe tatăl şi pe mama sa şi devine părinte el însuşi; el devine întemeietorul unui nou viitor în timp ce părinţii lui pleacă, împlinindu-şi chemarea lor în lume. Totuşi „lăsarea" părinţilor nu constă numai din aceasta. Prin o anume taină nepătrunsă, omul se lipeşte de femeia lui şi se desprinde de părinţii care i-au dat viaţă. Sfîntul Teodorei zice: „Hristos Insuşi L-a lăsat pre Tatăl Său Cel din ceruri şi S-a lipit de Biserica Lui."

Fraţilor, cununia este o taină mare şi minunată, una dintre cele mai mari taine ale planului lui Dumnezeu. O nuntă cinstită şi neîntinată este covârşită de sublim. O nuntă cinstită şi neîntinată, întru frica de Dumnezeu, este vas al harului Duhului Sfînt. Oricine spurcă nunta cu necurăţie huleşte împotriva Duhului Sfînt. Oricine renunţă la nuntă pentru dragostea împărăţiei lui Dumnezeu trebuie, într-un mod diferit, să se pregătească a fi vas al Duhului Sfint şi trebuie să se facă pe sine roditor în tărîmul duhovnicesc, spre a nu fi tăiat şi aruncat în foc precum smochinul neroditor.

O Stăpîne Doamne Duhule Sfinte, ajută celor cununaţi ca întru curăţenie, frică şi dragoste unul faţă de celălalt să se facă asemenea Bisericii lui Dumnezeu, întru Care Tu cu bucurie împărăteşti şi călăuzeşti toate spre binele tuturor.

Să luăm aminte la harul Duhului Sfant Dumnezeu de la Sfînta Taină a Cununiei:

·  La cum harul, in timpul cununiei, cu dreptate sfinţeşte legătura fizică dintre două fiinţe umane, de dragul naşterii de prunci

·  La cum harul uneşte, luminează si întăreşte, prin iubire, unirea a două suflete pe soţul si soţia lui.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Editura Egumeniţa, 2005)