Vorbirea de rău sau osândirea este o patimă înfricoșătoare. Celui care vrea să-ți vorbească despre alții să-i spui: ,,Dacă vrei să lauzi pe vineva, îmi voi deschide urechile. Însă dacă vrei să-l vorbești de rău, mi le închid. Primesc doar parfumuri și miresme, nu duhori și mizerie. Ce voi câștiga eu dacă aflu cum cutare este rău? Dimpotrivă, mă voi vătăma nespus. Să ne uităm la ale noastre. Să ne interesăm de păcatele noastre. Ce răspuns îi vom da lui Dumnezeu și ce milostenie îi vom cere, atâta vreme cât ne preocupăm plini de curiozitate cu lucruri străine, iar la ale noastre nici nu ne gândim? Să arătăm interes și grijă pentru viața noastră. Preocuparea cu viețile altora dovedește josnicie și necuviință. E ca și cum am trece prin fața unei case străine și am privi indiscret înăuntru, ca să vedem ce fac stăpânii casei.”

(Sfântul Ioan Gură de Aur,Problemele vieții, Editura Egumenița, p.43)