În dialog cu un „pupător de moaște”
L-am zărit pe Radu Iftinoiu la rândul Sfintei Cuvioase Parascheva. Un pelerin din Râmnicu Sărat care ne-a mărturisit: „Da, eu sunt pupător de moaște!”.
Cineva care ar privi din exterior rândul acesta de închinare la Sfânta Parascheva nu l-ar înțelege. Trebuie să ajungi să-l trăiești, ca să poți înțelege pe deplin?
Sigur că da. Trebuie să ai o trăire creștinească ca să înțelegi de ce sfinții sunt sfinți, cum de au ajuns așa. Sunt admirați și căutați de atâta popor și pentru minunile lor. Bineînțeles că Dumnezeu face minuni. Oricare dintre noi poate să fie sfânt, dacă ne forțăm un pic să ducem o viață plăcută lui Dumnezeu. Nu este mare lucru. Cum spunea părintele Arsenie Papacioc: „Puțin timp petrecut bine, asta înseamnă mântuirea”.
Deci putem să ne mântuim, să nu ne pierdem nădejdea, nici legătura cu sfinții.
Scopul vieții creștine nu este mântuirea, este dobândirea harului Duhului Sfânt, așa cum spune Sfântul Serafim de Sarov. Mântuirea este un dar de la Dumnezeu. Noi trebuie să căutăm să ne îndumnezeim și, atunci, Dumnezeu ne oferă pe tavă bucuria de a fi veșnic cu El.
În ce măsură mai putem noi, în zilele noastre, să ne facem Raiul pe pământ?
Foarte ușor, de ce să nu putem? Să fim buni, să fim frumoși, să nu fim egoiști. Să respectăm cele două porunci, esența celor zece porunci: să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice, cu toată ființa noastră, și pe aproapele ca pe noi înșine. Și, atunci, am împlinit totul. De la aproapele vine mântuirea, după cum îl tratăm.
Cum ne tratăm noi aproapele care nu înțelege sărbătoarea, pelerinajul, dragul nostru de Sfânta Parascheva?
Cu multă răbdare. Pentru că nici noi, cei care cunoaștem calea aceasta, nu am mers pe ea de la început. Adică, pe parcurs, am întâlnit oameni prin care am cunoscut credința, părinți duhovnicești și frați. Trebuie să-i înțelegem pe ceilalți, pentru că și noi am fost cândva ca ei, cei care nu merg la biserică, ba chiar defaimă credința, zic că suntem pupători de moaște. Da, eu sunt pupător de moaște!
Ar fi o bucurie dacă am înțelege sensul deplin al acestor vorbe. N-avem de ce să ne rușinăm cu așa ceva.
Acesta e scopul nostru final, să ne îndumnezeim, asta vrea de la noi Hristos. Pentru asta a murit pe cruce, pentru asta S-a Înălțat la cer, pentru aceasta a făcut tot ce-a făcut pentru noi. E păcat. Dacă ne oferă pe tavă mântuirea, de ce să nu profităm? Pentru că viața cu Dumnezeu este veșnică. Dar și, Doamne ferește, partea cealaltă este tot veșnică – și trebuie să luăm aminte la lucrul acesta.
