Dialoguri la Athos (15) - Cum se face că Domnul într-un loc zice: „Nu judecaţi”, iar în altul: „Judecaţi judecată dreaptă”(Ioan 7, 24)?
Doar Dumnezeu cel Atotdesăvârşit şi mai presus de desăvârşire este îndreptăţit şi I se cuvine să judece.
Poate crede cineva că aici apare o contradicţie. Acest „nu judecaţi” i se aplică în special omului, pentru că nu este în stare să vadă lucrurile aşa cum sunt in realitate. El însuşi, ca unul ce este nedesăvârşit, este totdeauna responsabil pentru propriile sale greşeli şi erori. Prin urmare, concluziile sale vor fi greşite şi nedesăvârşite.
Doar Dumnezeu cel Atotdesăvârşit şi mai presus de desăvârşire este îndreptăţit şi I se cuvine să judece. Ca Cel ce este fără de greşeală şi desăvârşit poate să judece drept, întrucât El vede nu numai latura exterioară a lucrurilor, ci şi scopul pentru care au fost făcute.,Aşadar, doar Dumnezeu este „Cel ce pe toate le cunoaşte înainte de naşterea lor” – şi Cel care cunoaşte mintea oamenilor – şi poate să facă o judecată fără greşeală.
Omul este vinovat şi dintr-un alt motiv atunci când îl judecă pe aproapele său: încalcă legea iubirii. În timp ce „datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţii noştri” (vezi I Ioan 3, 16), noi îi judecăm, chiar dacă suntem mai grav şi mai mult vinovaţi. Domnul nostru ne porunceşte: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce primul cu piatra” (vezi Ioan 8, 7). Cine este însă fără de păcat între cei ce-i judecă pe oameni? Celălalt cuvânt al Domnului nostru, Judecaţi judecată dreaptă”, se referă tocmai la conştiinţa măsurii noastre, astfel încât să ne îndepărtăm de nesăbuinţă şi de obrăznicie. însuşi Dumnezeul nostru spune: „A mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti” (Romani 12, 19). Judecata cu adevărat dreaptă este cunoştinţa propriei vinovăţii. Cum va judeca cineva pe un altul atâta timp cât el este mult mai grav vinovat? Aici se potriveşte cuvântul: „Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7, 5).
(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 37-38)
Dialoguri la Athos (1) - De ce a zidit Dumnezeu lumea şi pe om?
Dialoguri la Athos (2) - Cum trăia omul în Rai?
Dialoguri la Athos (3) - Care a fost cauza căderii omului?
Dialoguri la Athos (4) - De ce s-a dat prima poruncă protopărinţilor?
Dialoguri la Athos (5) - De ce Dumnezeu, de vreme ce a cunoscut căderea lui Adam, nu a împiedicat-o?
Dialoguri la Athos (6) - Ce este păcatul strămoşesc şi care sunt urmările lui?
Dialoguri la Athos (7) - Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?
Dialoguri la Athos (8) - Ce este vederea duhovnicească a lui Dumnezeu?
Dialoguri la Athos (9) - Cine este diavolul şi cum lucrează?
Dialoguri la Athos (10) - Ce este dreptatea dumnezeiască şi cum se aplică aceasta?
Dialoguri la Athos (11) - Ce este Pronia dumnezeiască şi cum „se manifestă” în viaţa noastră?
Dialoguri la Athos (12) - Ce sunt patimile şi care este cea mai mare dintre ele?
Dialoguri la Athos (13) - Ce sunt plăcerile? Care sunt nevinovate şi care vinovate?
Dialoguri la Athos (14) - Ce este binele şi răul şi cum lucrează?
„După har putem deveni dumnezei în chip cu totul desăvârșit în afară numai de identitatea după ființă”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro