Un călugăr aflat în preajma Cuviosului Anastasie a povestit o minune pe care a săvârşit-o mantia sfântului, zicând astfel:

„În mănăstirea în care am îngropat sfintele moaşte era un monah tânăr, care avea un diavol rău. Iar egumenul, luând mantia Sfântului Anastasie, a îmbrăcat cu dânsa pe cel îndrăcit şi îndată a făcut grabnică tămăduire. Precum fuge întunericul de lumină, aşa a fugit diavolul de la cel ce pătimea, nesuferind sfinţenia mantiei mucenicului”.

Auzind acestea, toţi au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce a întărit pe robul Său la o nevoinţă mucenicească precum aceea.