Răsplata drepţilor în prima perioadă este încă nedeplină, după cum învaţă Sfânta noastră Biserică Ortodoxă (Macarie, Arhiepiscop de Harkov, în Teologia dogmatică ortodoxă). Numai sufletul drepţilor se bucură de fericire în prima perioadă. În această perioadă, a vieţii în Rai, drepţii strălucesc numai de slava sufletelor lor, după cum mărturiseşte Sfântul Ioan în descoperirea sa: „Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei care aveau să fie omorâţi ca şi ei” (Apocalipsa 6, 11).

Proslăvirea lor în Cer începe după judecata particulară şi va continua până la Judecata cea de Apoi, până în ziua când dreptatea deplină se va face omului deplin, alcătuit din duh, din suflet şi din trup. Dacă drepţii şi păcătoşii ar fi primit, după judecata particulară, răsplata întreagă, la ce ar mai folosi atunci Judecata de obşte? Pentru ce s-ar mai judeca cei care au primit o hotărâre definitivă?

Dacă, după cum învaţă slăvita şi adevărata noastră Biserică Ortodoxă, Hristos va veni să judece viii şi morţii, noi înţelegem prin aceasta că morţii trecuţi în lumea de dincolo de mormânt n-au fost încă supuşi la o judecată definitivă şi că hotărârea finală asupra lor n-a fost încă rostită. Deci, până la Judecata de Apoi, nici drepţii din Rai, nici păcătoşii din iad n-au primit încă răsplata deplină pentru faptelor lor. Iar de vreme ce omul întreg, alcătuit din suflet şi din trup, a săvârşit pe pământ bine sau rău, răsplata se cuvine şi trupului odată cu sufletul.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 416-419)