În 1991 au plecat din România și s-au stabilit în Orașul Îngerilor, cel mai mare oraș din California și al doilea, ca mărime a populației, din Statele Unite. Los Angeles a însemnat, pentru el, libertate și o viață mai bună, iar pentru ea a fost, inițial, un coșmar – cu importantul bonus că familia era împreună. „Cred că acolo, în altă lume, în care nu reușeam să mă obișnuiesc și nici nu voiam să-mi placă ceva, cred că atunci am început să-L simt mai mult pe Dumnezeu”, povestește doamna Maria. De români au fost mereu înconjurați, de biserici și mănăstiri ortodoxe n-au dus niciodată lipsă, dar întotdeauna s-au bucurat nespus când s-au putut întoarce acasă.

Astfel, chiar dacă Los Angeles este astăzi parte din ei, o dată pe an, o dată la doi sau la trei ani, după cum au fost vremurile, soții Carataș au venit în România, însoțiți sau nu de cele două fiice. „Fetele sunt foarte mândre că sunt românce, iar nepoții, deși s-au născut acolo, se consideră și ei români și încearcă să vorbească limba. Am fost, suntem și vom fi mereu români, chiar dacă suntem departe de țară”, spune, cu maximă convingere, doamna Maria. Soțul o aprobă și zâmbește calm, fericit că e acasă și, totuși, pe meleaguri noi. „Eu n-am fost, până acum, niciodată la Iași. Nici anul acesta nu era în program. Am fost la o nuntă de familie și apoi prin țară, într-un pelerinaj destul de complex”, explică domnul Stere.

Planul B duce spre racla Sfintei

Ajunși la Mănăstirea Pângărați, au stat acolo câteva zile, s-au umplut de liniște sufletească, au vizitat și Mănăstirea Horaița și au vrut s-o pornească din nou la drum, spre Sihăstria Rarăului. „După călduri de 45 de grade în Los Angeles, am văzut acum zăpadă, pentru prima dată, după 1996. Teoretic, ninsoarea ne punea în pericol pelerinajul, dar când părintele stareț de la Pângărați ne-a oferit planul B, de a merge la Iași, să ne închinăm la Sfânta Parascheva am zis – suntem atât de aproape! Dumnezeu a lucrat în așa fel încât noi să fim aici”, povestește Maria Carataș, cu o bucurie de nedescris. Bucuria este la dublu, în familie. „Avem multe canale tv românești și, mereu, în perioada aceasta, urmăream ce se întâmplă la Iași. Vedeam mii și mii de pelerini. Ne bucuram că lumea crede, vine și se închină, că se nevoiește, stând acolo ore în șir, uneori în frig, în ploaie. Dar aveam și un gust de neîmplinire, că nu putem și noi să ajungem”, întărește domul Carataș.

Maria și Sfânta Parascheva s-au reîntâlnit după mulți ani – 1976! – iar Stere și Sfânta Parascheva s-au cunoscut, acum, oficial. Când nu se așteptau, fără planuri prea multe, cu o răbdare de nedescris a Sfintei și cu binecuvântarea lui Dumnezeu, marea întâlnire a avut loc. Drumul spre Los Angeles va fi, de data aceasta, mai lin și mai vesel, iar drumurile spre România vor include, cu siguranță, și opririle de rigoare, la Iași. Prieteniile cu Sfânta Parascheva sunt prietenii pe viață, iar cărările, oricât de întortocheate ar fi, descoperă, în cele din urmă calea spre racla ei.

În Los Angeles se vor auzi, în curând, veștile despre Sfânta Parascheva – căci la întâlnirile cu românii, dar și cu americanii ortodocși, soții Stere vor povesti și vor transmite salutările de la Iași. Cei doi au o viață frumoasă și, de astăzi, o bucurie în plus. Li s-a confirmat, dacă mai era nevoie, că păstrarea credinței, a tradițiilor și a limbii în care s-au născut le dă și le va da mereu puterea să meargă mai departe și să depășească orice obstacole. Iar de mână cu Sfânta Parascheva, drumul lor va fi cu atât mai fericit!

(Mărturie de la Hramul Sfintei Parascheva – Iași, 2015)