Evenimente istorice găzduite de Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”

Câteva evenimente de seamă din istoria creștinismului ortodox au adus Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași în atenția întregii creștinătăți răsăritene. Unul dintre acestea a fost Sinodul de la Iași din 1642, care a adoptat celebra „Mărturisire de Credință” a Sfântului mitropolit  Petru Movilă. Lucrările sale au început pe 15 septembrie și au avut loc în Sala Gotică. 

Impactul „Mărturisirii de Credință” în  lumea ortodoxă

La acea vreme, în Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” se aflau monahi veniți de la Academia din Kiev, iar primul stareț al mănăstirii era Sofronie Poceatki, fost rector al Academiei de Kiev.

Cu prilejul expoziției de carte din octombrie 2012, dedicată Sinodului de la Iași, pr. lect. dr. Daniel Niţă-Danielescu a prezentat contextul istoric și impactul pe care această „Mărturisire de Credință” l-a avut în întreaga lume ortodoxă și, în general, în lumea creștină. „Mărturisirea de Credință” este rodul activității Academiei întemeiate de Sfântul Petru Movilă la Kiev în 1731, după tipicul școlilor occidentale, pe când încă era stareț al marii Lavre a Peșterilor.

Prințul român Petru Movilă s-a călugărit și și-a păstrat numele de mirean, tocmai pentru autoritatea și puterea pe care o avea familia lui în Polonia. Ajunge stareț la Lavra Pecerska, și apoi arhiepiscop (în 1633) și mitropolit al Kievului. Biserica Ucrainei era la vremea aceea sub agresiunea Uniației, ceea ce în Țările Române avea să se întâmple mult mai târziu.

O „Ortodoxie internațională”, inițiată de Sfântul Petru Movilă, prin Academia de la Kiev

În 1928, marele istoric român Nicolae Iorga remarca că, pentru prima dată, se putea  vorbi de o Ortodoxie internațională, nesprijinită nici pe slavonește, nici pe grecește, dată în grija unui român, care, prin originea și așezarea patriei sale, era legat de cele două lumi, apuseană și răsăriteană, atât de adesea în conflict.

În acea epocă, Biserica se confrunta cu prozelitismul romano-catolic în formulă uniată. Șase din nouă episcopii ortodoxe au fost pierdute după unirea de la Bretz, din 1596, făcută prin metode care impresionează negativ până astăzi. O altă amenințare era minoritatea calvină din Polonia, bine organizată, extrem de agresivă, bogată și influentă. Atunci s-a pus problema răspunsului ortodox și el a fost dat cu fermitate. Și în Transilvania, calvinii încercau să-i atragă pe români, publicând o mărturisire de credință calvinizată în limba română, prin metode dintre cele mai viclene. Au încercat chiar să-l compromită pe patriarhului Kiril Lukaris, care luptase mult pentru apărarea Ortodoxiei în Ucraina subcarpatică, punând această mărturisire pe seama sa. 

Iașii  lui Vasile Lupu, cel mai potrivit loc pentru definitivarea „Mărturisirii de Credință”

Pe de altă parte, contextul cultural a avut un rol deosebit. În Polonia, inclusiv la Kiev, se resimt ecourile târzii ale Renașterii europene, tot aici manifestându-se puternic și un curent numit neoelenism, care însemna fidelitatea față de tradiția patristică, apărarea Ortodoxiei, de la care pornind toate țările ortodoxe, au avut de câștigat.

La 15 septembrie, în 1642, Sinodul de la Iași își deschidea lucrările în Sala Gotică. Au participat reprezentanți greci, slavi și latini ai Ortodoxiei. Textul de la Kiev a fost îndreptat, fiind eliminate greșelile de doctrină identificate. Iată cum de la Iași se oferea creștinătății dezbinate „Mărturia Ortodoxă”, alcătuită potrivit contextului vremii respective.

Diaconul Nicolae Popescu – Făurel nota în teza sa că una din cauzele convocării Sinodului de la Iași se poate zice că a fost lipsa unei scrieri dogmatice, cu o autoritate canonică sau a unui îndreptar de credință, care să cuprindă în mod precis dogmele Bisericii Ortodoxe.  „În toamna lui 1642, în trapeza mănăstirii, într-un mare sinod, teologi ai Răsăritului au dat, cu Varlaam, mitropolitul țării gazdă în frunte – o necesară replică de talie și răsunet european, infiltrărilor calvine din Marea Biserică.”

Starețul Paisie, uns ca patriarh al Ierusalimului în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”

Ediția jubiliară din 1942, îngrijită de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, pune capăt unei polemici ce durase o jumătate de veac, referitoare la reprezentativitatea și actualitatea acestei mărturisiri pentru Ortodoxie.

„Oricine poate constata viabilitatea și vitalitatea acestei Mărturisiri, care, spre deosebire de celelalte mărturisiri, a rezistat și a fost socotită mereu carte de căpătâi pentru întreaga Biserică Ortodoxă. Avem o moștenire mare, pentru că textul, alcătuit cu binecuvântarea unui român, Petru Movilă, și definitivată pe pământ românesc, aici la Iași este un text eficient și suficient, distingându-se prin fermitate teologică, alcătuit într-un duh pașnic, neprecizându-se numele autorului”, a mai precizat pr. lect. dr. Danielescu.

Acest moment vădește și mai mult marea influență pe care o exercita în lumea creștină ortodoxă acest voievod, prin mijlocirea căruia „se făceau și se depunea”  chiar și patriarhii. Dintre aceștia amintim pe Paisie (fost stareț al Mănăstirii Galata), care pe 23 martie 1645 a fost uns patriarh al Ierusalimului chiar în Iași, în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, din porunca domnitorului. Hirotonisirea lui s-a făcut de către Grigorie, Mitropolitul Larisei, Sfântul Varlaam al Moldovei, Atanasie, episcopul Romanului și Lavrentie al Kassandriei.

Luptele pentru cauza sfântă a libertății Greciei din 1821 își au începutul la Iași

Revoluția din 1821 pentru eliberarea Greciei, evenimentul ce a zdruncinat somnul împăraților Europei, își are începutul la Iași. Așa dau mărturie și cele două plăci de marmură din pereții Sălii Gotice din curtea mănăstirii. Pe acestea stă scris: „Aici, la Mănăstirea <<Sfinții Trei Ierarhi>>, la 27 februarie 1821, în prezența eteriștilor și a simpatizanților greci și români, Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei și Sucevei, a sfințit drapelul Eteriei și a binecuvântat pe șeful acesteia, prințul Alexandru Ipsilanti, dând prin aceasta semnalul luptelor pentru cauza sfântă a libertății Greciei, în cadrul mișcărilor de eliberare a popoarelor din Balcani”.

Merită menționat și faptul că în incinta bisericii sunt depuse osemintele familiei ctitorului şi ale domnitorilor  Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza. 

De la același autor

Ultimele din categorie