Vrăjmașul mântuirii noastre, împreună cu o oaste întreagă, este cel care năvălește asupra începătorului, ca să nu-l lase să ajungă la Împărăția lui Dumnezeu, care e înăuntrul nostru.

Pornind de la starea aceasta în care te afli ‒ și care amintește, într-o măsură foarte slabă, ce-i drept, de chinurile din iad ‒, poți judeca și cu privire la cele dimpotrivă: de vreme ce există chinuri de iad, înseamnă că există și bucurie și fericire negrăită, cum „ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit și la inima omului nu s-a suit”, care sunt ascunse înăuntrul nostru, care și sunt Împărăția lui Dumnezeu. Tocmai pe acestea ni s-a poruncit să le căutăm mai întâi de toate: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui”.

Dar cum să le căutăm? Așa cum le-au căutat toți: prin credință, prin ascultare, prin rugăciune, prin răbdarea necazurilor din afară și din lăuntru, prin luare-aminte la sine, prin mustrarea de sine și prin pocăința statornică, din care se nasc smerenia și neosândirea aproapelui. În urma smereniei vin și bucuria în Duhul Sfânt, și Împărăția lui Dumnezeu. Ai început cu necazul și akedia. E bine. Pe măsură ce va trece timpul, îți va fi tot mai ușor, iar realizările tale duhovnicești vor fi tot mai temeinice. Te asigur că acum vei avea din când în când mângâiere de la Domnul, „Care vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”. Și Domnul nu-l va lăsa pe om să fie ispitit mai mult decât poate duce. (Cuviosul Nikon Vorobiov, „Scrisori către fiii duhovnicești”, extrase din cartea Ne-a fost lăsată pocăința)

(Akedia, fața duhovnicească a deprimării – Cauze și remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, București, 2010, pp. 193-194)