Vin Sărbătorile! Ce facem? Cumpăram, cumpăram, cumpăram. Produse mai mult sau mai puţin ieftine, mai mult sau mai puţin sănătoase. Este de ajuns să mergem la cumpărături într-un hypermarket sau în piaţă, într-o perioadă ca aceasta şi vom înţelege că „febra cumpărăturilor” este o expresie mai mult decât potrivită. Cu toate acestea, în aceeaşi lume a noastră, din 2014, în Sudanul de Sud, un tată a fost condamnat la moarte pentru că şi-a gătit unul dintre copii – ca să-i hrănească pe ceilalţi şase! Da, este uluitor dar, în Africa şi în unele ţări asiatice există încă numeroase cazuri de canibalism, provocate de foamete!

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Naţiunilor Unite, în luna februarie a anului în curs, 870 de milioane de semeni de-ai noştri – adică unul din opt locuitori ai planetei, din care 165 de milioane sunt copii – suferă din cauza foamei şi de lipsa apei!

Ţările cele mai afectate sunt Somalia, Djibouti, Etiopia şi Kenya, care „se confruntă cu cea mai mare secetă din ultima jumătate de secol”, aşa cum au informat recent oficialii din cadrul Băncii Mondiale, citaţi de către Associated Press. Pe celălalt continent mistuit de foametea controlată de către un regim politic, în Coreea de Nord, o agenţie de ştiri asiatică a prezentat un material făcut pe sub mână şi scos din ţară fără ştirea conducătorului Kim Jong-un. Filmul prezenta întregii lumi o situaţie înfiorătoare cu privire la numărul tot mai mare de cazuri de canibalism ale părinţilor faţă de proprii copii!

Un bărbat a fost executat din cauză că şi-a ucis ambii copii, cu scopul de a-i mânca. Un bunic a deshumat corpul nepotului său – decedat tot de foame – pentru a-l fierbe şi mânca. Un alt om şi-a ucis colegul de muncă, a consumat parte din el şi apoi a încercat să-l vândă, pe post de carne de oaie. Iar rapoartele abundă în detalii cutremurătoare, sinonime cu disperarea şi cruzimea, stări tot mai răspândite într-o Coree de Nord sărăcită şi în care politica guvernului se orientează mai degrabă spre rachete nucleare, decât spre binele poporului.

Nu întoarceţi capul! Este o pură realitate, în anul 2014! Foamea îşi cere drepturile! În lumea lor, am spune, căci în a noastră vin sărbătorile! În Duminica Floriilor, la Iaşi, parcarea unui cunoscut hypermarket a fost aproape blocată, de la ora 11.00 şi până la ora 17.00. Cumpărături, cumpărături, cumpărături! Tradiţionalul cozonac, vopsele de ouă, abţibilduri, iepuraşi de ciocolată şi diferite cadouri pentru cei mari şi pentru cei mici, toate ne sunt absolut necesare! Dacă ne mai gândim un pic, parcă ar trebui schimbat şi televizorul cu o plasmă… ocupă mai puţin loc, calitatea imaginii este superioară… Ne-ar trebui şi cel mai nou model al nu ştiu cărui aparat electrocasnic, cel mai profesionist set de unelte pentru diverse activităţi…

Se ştie deja că nu toate câte ne oferă magazinul şi privirea ne sunt şi necesare. Statistic, o treime dintre produsele alimentare sunt aruncate, pur şi simplu, la gunoi. Mai multe studii pe marginea acestui fenomen au demonstrat că fiecare român aruncă anual în jur de 35 de kilograme de alimente, dintre care şapte kilograme sunt produse pe care nici nu le-a scos din ambalaj – în timp ce restul sunt deşeuri alimentare. Citeam undeva despre un român, un frate de-al nostru care, la un festival câmpenesc, a murit în urma unui concurs de mâncat cârnaţi – doar cinci kilograme…

Da, toate se întâmplă în lumea noastră. Căci, nu prea există posibilităţi de a face pachete în Africa. Costurile transportului ar depăşi cu mult preţul alimentelor aşa că, aruncarea la gunoi rămâne cea mai ieftină soluţie!

Cifrele zic, însă, altceva: 1,3 miliarde de tone de alimente aruncate anual ar putea hrăni 840 de milioane de sărmani! Preţul alimentelor din Europa şi America de Nord este direct proporţional cu rata consumului şi a vânzărilor. Consumăm mai mult, alimentele se scumpesc în toată lumea! Dacă ţările dezvoltate ar consuma raţional, spune Banca Mondială, supraplusul de alimente ar crea pentru ţările sărace un preţ mai mic. Tradus în cuvinte simple, anul acesta ar fi cazul să ne propunem ca, în loc de zece cozonaci, să facem doar cinci. Şi aşa, după Paşte se usucă. Apoi, în punguţă, dăm câte unul unui amărât care, la rândul lui, îl aruncă sau, în cel mai bun caz, îl vinde ca hrană pentru porci! Pare utopic, dar pic cu pic se poate realiza ceva. Dacă noi vom învăţa să renunţăm la un dram din confortul nostru, şi cel de lângă noi se va schimba. Căci aşa ne-a învăţat Hristos Dumnezeu: „împarte săracilor şi vei avea comoara în ceruri” (Luca 18, 22).