Drama lumii contemporane este aceea că s-a dezis cu prea multă uşurinţă de principiile care au motivat-o profund altădată, de valorile care i-au dat sens înalt şi i-au oferit împlinire, că a inversat, iraţional, ierarhia lor, înlocuindu-le pe cele spirituale, cu falsele valori materiale. S-a lepădat de valori şi virtuţi, considerând că ele nu mai au loc într-o lume democratizată şi liberalizată, precum este cea în care trăim acum şi, în locul lor, rămas gol, au aşezat păcate, pofte şi plăceri, investindu-le cu statut de normalitate. În exprimare duhovnicească am putea spune că virtuţile sunt astăzi tot mai puţin întrupate, poate chiar şi datorită dificultăţii şi efortului urmării lor, iar păcatul, simţit înainte ca o gravă abatere de la sensul vieţii, a intrat în firescul sau cotidianul ei.

(Pr. prof. dr. Ioan C. Teşu, Familia contemporană, între ideal şi criză, Editura Doxologia, Iaşi, 2011, pp. 235-236)