duh

Terapie împotriva deznădejdii

Să începem a face ceva, orice: pictează, cântă, croșetează, să ai ceva de care ochiul tău să se bucure și celorlalți să le fie de folos. Și atunci, tu nu vei mai avea timp să lași loc deznădejdii.

Rugăciunea eshatologică a Sfântului Siluan pentru umanitatea întreagă

În Rai, în Împărăţia lui Dumnezeu, fiecare persoa­nă trăieşte totalitatea umanităţii, după cum fiecare Per­soană a Sfintei Treimi trăieşte totalitatea fiinţei dumnezeieşti. Şi numai în acel moment această umanitate dispersată în indivizi devine o unitate de persoană.

Din focul necazului se înalță rugăciunea cea mai puternică

Rugăciunea e un mare dar dumnezeiesc ce ajută, îmbărbătează, întăreşte, înalţă şi veseleşte veşnic pe drept-credincioşii creştini.

Trăirea celor duhovnicești sau dumnezeiești rămâne singura cale de cunoaștere adevărată

Omul este dator să-și curățească vederea sufletească sau a minții pentru că cele duhovnicești sau dumnezeiești se cunosc prin vedere duhovnicească și prin trăire.

Dobândeşte-ţi harul Duhului Sfânt

Dobândeşte-ţi harul Duhului Sfânt şi prin celelalte fapte făcute pentru Hristos; neguţătoreşte şi cu acelea dintre ele care-ţi aduc un câştig mai mare.

Omul adeseori în viața lui are sentimentul că este părăsit de Dumnezeu și de oameni

Când ai acest sentiment al părăsirii, ești neputincios pentru orice. Omul care trăiește părăsirea trebuie să se închidă în el însuși, ca să se descopere pe sine și să ridice această distanță, fiindcă, în esență, este o distanță lăuntrică, este o ruptură lăuntrică, și nu ruptură de Dumnezeu sau de oameni. Trebuie să se reunească cele sufletești ale lui care sunt despărțite, ca să poată mintea lui, duhul cel simplu, să urce la Domnul.

Secretul iubirii către Dumnezeu este iubirea către aproapele

„Nu trebuie să numim sau să socotim pe vreunul rău, ci pe toţi să-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dacă ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, să nu urăşti pe fratele, ci patimile care-l războiesc.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Mireasma duhovnicească a sufletului și mirul virtuților

Să prăznuim curat sfânta înjumătățire a praznicului Cincizecimii care bate la ușă, fiindcă este scris: „Iar la jumătatea praznicului, Iisus S-a suit la Templu și învăța. Și iudeii se mirau, zicând: Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat?”. Dar acestea erau înainte de patimă, dar acum S-a arătat după Înviere și sălășluia cu Sfinții Apostoli, învățându-i pe ei cele mai de taină și mai negrăite, și o, pogorământ negrăit! că după Înviere S-a atins de mâncare, deși sfântul Lui Trup nu mai avea nevoie de hrană. Totuși, pentru ca Învierea să fie crezută, a și mâncat, a și băut și i-a fost pipăită coasta, și celor ce credeau că este duh le zicea: „Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele că Eu Însumi sunt, pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase precum Mă vedeți pe Mine că am”.

Răul nu a fost creat de Dumnezeu!

Răul este de la duhurile cugetătoare, gânditoare care au căzut de la dragostea lui Dumnezeu.

Ce se întâmplă când în inima omului se sălășluiește Hristos?

Atunci omul se face una cu Dumnezeu și Dumnezeu lucrează într-însul. Acesta trăiește numai cu trupul pe pământ, iar cu duhul este în Împărăția Cerurilor.

Pagini