Toată esenţa problemei, copilul meu, este aceasta: eşti atacat de un duh al mândriei dimpreună cu surorile sale, slava deşartă şi trufia şi cu ajutoarele lor, gândurile întinate şi de hulă. Să ştii, copilul meu, că duhul mândriei este greu de biruit; duhul slavei deşarte are multe capete şi e plin de spini. Indiferent de modul în care îţi vei schimba gândurile sau felul de viaţă, îl vei afla dinainte ca un ghimpe. Şi dacă aşa stau lucrurile, ce putem face? Trebuie să facem uz de orice mijloace, fie mentale, fie materiale, care să ne conducă spre smerenie.

Mai presus de orice trebuie să ne silim mintea să gândească smerit şi să lăsăm în seama Proniei Cereşti eliberarea sau slăbirea acestei patimi. Din partea noastră, noi trebuie să perseverăm printr-un duh de luptă, iar Dumnezeu, în raport cu lupta noastră, ne va oferi ajutorul Său. Despre cumplita patimă a slavei deşarte, Sfântul Ioan Scărarul spune: „slava deşartă până la mormânt”, adică, vom fi atacaţi de slava deşartă până la moarte, cu diferenţa că ea va fi slăbită de războiul împotriva ei şi prin îndelungata experienţă a falsităţii şi deşertăciunii ei. Varsă lacrimi dinaintea lui Dumnezeu ca să-ţi dăruiască un duh de smerenie, căci numai cu ajutorul acestuia vei înainta către cele de Sus, către dragostea lui Dumnezeu.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 201-202)