Dumnezeu ajută fiecărui om în necaz: pe unul îl izbăveşte de moarte, altuia îi uşurează muncile trupului, pe altul îl mângâie în năpaste, altuia îi împlineşte trebuinţa trupului, pe altul îl ceartă şi îl smereşte în patimi, pe altul îl face să se deprindă cu nevoile.

Nu este om care să nu fie sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta ni se cade să avem credinţă, să purtăm grijă şi să îndrăznim la luptă, că suntem fără de moarte, ştiind că nimic nu ni se întâmplă fără rânduiala lui Dumnezeu, precum zice Domnul: «Nici un fir din capul vostru nu va pieri, ci numai întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele» (Lc. 21, 18-19).

(Sfântul Paisie Velicikovski, Crinii ţarinii, p. 30-31)