Când vorbești de credință și când spui, mai ales, că tu crezi în Dumnezeu, faci cea mai mare mărturisire, fără seamăn. Și putem spune că noi toți suntem locuiți de Dumnezeu. Iar dacă ai îndrăzneala să spui că nu crezi în Dumnezeu, putem să ne aducem bine aminte ce spunea monahul Nicolae Steinhardt de la Rohia: „Dumnezeu în care spui că nu crezi crede El în tine!”. Ce poate fi mai mângâietor și cu izbândă pentru viața noastră decât să scrii și să citești că Dumnezeu crede în tine, ca om, ca și creatură a Lui! Că nu ești singur! Că ești în ipostaza de a crede Cineva în tine! Și mai ales Cine crede în tine! Însuși Dumnezeu! Cel ce te-a zidit și știe mai bine ca oricine că exiști, zidit de mâna Sa pentru veșnicie.

Scânteia de la Dumnezeu este semănată în fiecare fire și-l ajută pe om să pășească pe calea mântuirii, chiar dacă uneori nu înțelegem acest lucru. Cu fiecare dintre noi se petrece o lucrare tainică a lui Dumnezeu, chiar dacă nu sesizăm acest lucru imediat, ci mult mai târziu.

(PS Calinic Argatu, Veșnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, București, 2006, p. 27)