Tot ce a făcut Mântuitorul și tot ce face Dumnezeu pentru noi este minune. Altfel, lumea de astăzi s-ar da într-o clipă peste cap. Dacă Dumnezeu n-ar ține prin Providență universul, ar intra în explozie imediat. Nu că universul ar avea echilibrul lui sau cine știe ce atracții sau respingeri țin echilibrul universului...

După calculul fizicienilor, cantitatea de materie existentă în univers nu explică echilibrul lui. Ar trebui să piară imediat. Și totuși echilibrul acesta există, pentru că Dumnezeu, prin pronia Lui, îl ține. Toată lumea aceasta este o minune. Creația, durata lumii, evenimentele, toate sunt minuni prin care Dumnezeu lucrează în lume și în sufletul nostru. Noi însă ne-am obișnuit cu minunile. Nu le mai vedem... Auzim de icoane care plâng. Oamenii vin, le văd, dar pleacă de acolo și-și văd de păcatele lor din nou. Nu ne mai impresionează nimeni, pentru că suntem impresionați de știință.

Poate că știința a progresat foarte mult, dar nu explică nimic cu adevărat și nu înseamnă nimic. Suntem fascinați de realizările tehnicii, de pofte trupești, de alcool, de țigară, de bunul trai, de mașini luxoase, de o casă luxoasă. Am văzut oameni care stau într-o casă luxoasă cu zece sau cu „n” camere și sunt doar doi bătrâni care locuiesc acolo. N-au vrut copii, dar au vrut case cu zece camere. Probabil n-ajung să intre în toate camerele. Se trufesc cu casa lor, cu mașina lor. Toate acestea țin de demonul mândriei, care este unul dintre cele mai mari păcate ale omenirii.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2009, p. 107)