Răbdarea este singurul diamant care-l înfrumuseţează pe creştin şi face netedă calea cea aspră a mântuirii lui. Răbdarea este bărbăţia sufletului, sprijinul, rădăcina adâncă, cea care ţine copacul când izbesc vânturile şi se revarsă apele.

Ispitele ni se întâmplă ca să luăm aminte, să dobândim experienţă şi să devenim înţelepţi după Dumnezeu. Creatorul ne pedepseşte ca să devenim vrednici, să ne împărtăşim de sfinţenia Lui!

Nu te înfricoşa deloc, căci frica vine de la cel viclean, ca să ne dezarmeze şi să ne ia robi. Ai nădejde în Cel Care a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi!” (Evrei 13, 5). Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiţi peste puterile noastre! Cel care nădăjduieşte şi se roagă lui Dumnezeu, cu rugăciune smerită, acesta nu va fi trecut cu vederea.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, traducere de Părintele Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Alexandria, 2012, p. 16)